Citeşte cu atent Puiul de Ion Alexandru Brătescu-Voineşti Odată, prin iunie, când au venit ţăranii să secere grâul, ál mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea mă-sii şi, cum nu ştia să zboare, hat! 1-a prins un fläcdu sub căciulă. Ce frică a păţit, când s-a simţit strâns în palma flăcăului, numai el a ştiut; fi bătea inima ca ceasornicul nou din buzunar; dar a avut noroc de el: un faran, care s-a rugat pentru el - Lasă-l jos, mã Marine, că e păcat de el, moare. Nu-l vezi că de-abia e cât Când s-a văzut scăpat, fugi speriat la prepeliţă, să-i spună ce-a păţit. Ea l-a luat, l-a mângâiat şi i-a spus: luleaua?! Vezi ce va să zică să nu mă asculți? Când te-i face mare, o să faci cum ăi urea tu, dar acum, că eşti mic, să nu ieşi niciodată din vorba mea, că poți să păţeşti şi mai rău. "
Povestește conținutul textului citit
dau 5 stele si coroana cine ma ajuta!!
