5. Mentioneazà douà trásäturi care sà justifice faptul cà
textul apartine unei opere epice

-;,Când mama nu mai putea de obosità si se lasa câteoleacã
ziua, sà se odihneasca, noi, baieti, tocmai atunci ridicam casa in
slavà. Când venea tata noaptea de la pädure din Dumesnicu,
inghetat de frig si plin de promoroacà, noi il spáriam sárindu-i in
spate pe intunerec. Si el, cât era de ostenit, ne prindea câte pe
unul, ca la «baba-oarba», ne ridica in grindã, zicând «'tâta mare!»
si ne sáruta mereu pe fiecare. lar dupà ce se aprindea opaiful, si
tata se punea sã manânce, noi scoteam mâtele de prin ocnite si
cotrutà si le flocaiam si le smotream dinaintea lui, de le mergea
colbul; si nu puteau scapa bietele mâte din mâinile noastre pânà
ce nu ne zgâriau si ne stupeau ca pe noi".