Răspuns :
O întâmplare amuzanta din copilarie
De pe vremea cand, ajungand cu privirea la geamurile masinii si stand treaz pana la miezul nopții erau o superputere, inca imi aduc aminte de un eveniment special, care mi-a marcat amintirile copilăriei mele, fiind acum gravat cu aur în inima mea.
Eram cu mama pe strada, ne intorceam de la scoala si drumul spre casa in general dura aproximativ o jumatate de ora, asa ca ne gaseam in fata usii apartamentului cu o doamna obosita si fara rasuflare si un copilas, ca o maimuta, cocotat in umerii ei. Astazi, in schimb a fost o zi mai speciala. Drumul pe care il luam deobicei, a fost blocat din cauza unor constructii, asa ca trebuia sa gasim o noua modalitate de a ajunge acasa. Mergand si tot mergand, ajunseseram din greseala in mijlocul orasului, fapt ce era bizar pentru ca noi locuiam pe marginile localității. Mama a luat decizia sa il sune pe tata ca sa ne ia cand termina de muncit. El era un pictor si facea foarte multe capodopere de arta, unele dintre care ajungeau sa fie dispuse si in diferite muzee. Plimbandu-ne si admirand peisajul fermecator am realizat ca incepea sa se intunece. Tata sigur trebuia sa ajunga in orice secunda. Timpul tot trecuse si intr-un final, ii vedem masina cum stationeaza in fata noastra. Ce era ciudat in schimb, era faptul ca de pe locul soferului ne facut semn sa intram o mână ... albastra cu picatele portocalii? Amandoi confuzi, am intrat in automobil. Nici o secunda dupa ce am inchis portiera am auzit-o pe mama incepand sa rada in hohote. M-am uitat mai bine la monstrul de la volan si am realizat ca de fapt era tata! "Dragule, ce s-a intamplat?" chicoti mama. "Nu sunt in stare sa vorbesc acum despre asta, haideti sa mergem acasa ca am nevoie de un dus" raspunse tata.
Tot drumul spre casa am stat si am admirat, printre incetele mele rasete, tabloul creat cu maiestrie si totusi din accident de pe tata. Era ca si cum o constelatie, plina de stele arzatoare, s-ar fi asezat pe umarul sau drept ca un camp de flori. Sa nu mai spun de albul perlat de pe fata sa, care ii punea in evidenta rosul aprins din obraji si picătură roșie din vârful nasului care era cel mai caraghios lucru pe care îl vazusem vreodată. Intr-adevar o opera de arta, pacat ca nu i-ar placea sa stea mereu in spatele unei rame.
Ce e subliniat e descriere.
Ce e cu bold e dialog, scuze ca e asa mic, nu m-a lovit inspiratia.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, vă rugăm să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la lista de favorite!