Copilăria este voiciunea focului jucăuș, culorile lui și umbrele pe care le desenează când arde.
În copilărie tot ce iubești îți aparține, așa cum țăranului ii aparține cântecul si dorul pământului.
Copil fiind, iubirea este sentimentul prin care cunoaște viața, iar timpul care trece adaugă copilăriei momente de înțelepciune.
Tăcerea bătrânului este împăcarea lui cu soarta, împăcare pe care nu ai cum s-o cunoști cand ești copil, când lumea, deși îți pare mare, nu te sperie nu-ți domolește joaca si zborul.
Când îți cunoști limitele, nu ai cum să mai rămâi copil si atunci mori puțin câte puțin.
