Răspuns:
Într-o zi de iulie, mă pregăteam împreună cu familia mea, de plecarea la mare.
Erau mulți oameni la mare în acea zi. Din păcate și un copil răsfățat care credea că știe totul. Prima dată a venit la noi, căci nu avea cine să se joace. Am fost de acord să ne petrecem timpul cu el.
La un momentdat ne plimbam pe suprafețe unde fluxul apei aducea tot felul de lucruri la mal, inclusiv meduze.
"-Hai să le atingem!" ne striga el.
"-Nu se poate!" am răspuns noi. "Nu sunt moarte și dacă se simt atacate te vor înțepa."
El nu ne-a ascultat. S-a înțepat când a vrut să pună o meduza într-o pungă.
"-Ce vrei să faci cu ea?" am întrebat.
"-Îi voi face o farsă mamei mele." ne-a răspuns.
Acel băiat, văzând că mama lui doarme, a decis să arunce meduza din pungă, pe ea. Așa a și făcut. Mama sa și-a dat seama din prima cine e vinovatul. Însă el a dat vina pe noi,dar tot a primit ce merita. Mama sa l-a pus la muncă pe post de ajutor la bucătăria de pe plajă.
"-De ce ai dat vina pe noi? Parcă eram prieteni." am zis noi.
"-Da, și suntem."
Chiar atunci se apropia de noi un grup de adolescenți. El voia să se dea mare și încercă să mă împingă, dar eu m-am dat la o parte, iar el a alunecat pe un crevete aruncat pe jos. Ne- am amuzat copios.
" - Asta nu e prietenie!" a strigat el.
" - Știm și noi!" am răspuns și ne-am îndepărtat râzând.
