Dragi copii, Eu sunt ABECEDARUL lui Angheluş. Am hotărât să vă scriu pentru că am fost tare supărat. Angheluş nu a pus mâna pe mine zile în şir. Spunea că nu ştie să citească, atunci când punea mâna pe vreo carte. Începea să se schimonosească, făcea rapid o piruetă, apoi lăsa bietele cărţi pe jos. Nici cu copilele mele: literele, silabele, cuvintele, propoziţiile, nu era prieten bun. Le tot ocolea şi nu le folosea! Şi nu reuşea să scrie decât linii aruncate în toate părţile. Asta până într-o zi, când Angheluş a avut nevoie să scrie un bilet pentru mama. Trebuia să plece la un concurs de biciclete şi uitase să îşi anunţe părinţii din timp. Cu greu a pus mâna pe stilou şi parcă toate literele o luau la fugă din calea lui. Nici ele nu voiau să îl asculte de data aceasta. Le-a tot rugat să îl ajute şi cu greu a putut să scrie biletul. De atunci, Angheluş a înţeles că eu sunt prietenul tuturor. În tot timpul anului şcolar v-am însoţit şi am fost alături de voi la bine şi la greu. Vă doresc să aveţi vacanţă plăcută şi să nu mă uitaţi! Întrebări: 1. Pe cine era supărat abecedarul? 2. De ce era acesta supărat? 3. Ce spunea Angheluş atunci când punea mâna pe cărţi? 4. Cum se comporta el în prezenţa unei cărţi? 5. Ce părere aveţi despre atitudinea lui Angheluş? 6. Cum a reuşit Angheluş să citească şi să scrie?​