Eram gata să mă dau bătut, să-mi ocup şi eu locul în urma stăpânului, unde să-mi păzesc dantura şi să mă afund în gândire. Dar în chiar clipa urmatoare izbuc- rachetă de semnalizare şi peste bălăriile prin care mă strecuram cu greu îşi repezi ni ceva sub nasul meu, ai fi zis că erupe un mic vulcan. Apoi urmă un şuierat ca de zborul stângaci o prepeliță. Instinctul îmi jucă din nou festa: mă repezii pe urma ei. Eram în plin salt peste o tufă de laur, când simții o izbitură în fund, apoi tunetul unei împușcături și imediat o arsură cumplită în locul izbiturii. Saltul se întrerupse și din gâtlej ieși un scâncet, zic eu de mirare, și auzii urletul disperat al Grăsanului: Nu, Enrique, nu! Numai nu asta, dragul meu!... Nuuu!…... Era atâta rugăminte şi dragoste în strigătul lui, încât mă simții nu atât lovit, cât fericit. Aș fi putut chiar plânge de duioșie. Dar mă cam ustura... Luai pe vârful botului două picături de sânge. Vedeam acest lichid al meu pentru prima oară. prevenea Bănuiam că e o parte importantă a trupului meu, în orice caz, mama mă mereu să nu mă zgârâi şi să nu mă bag la bătaie ca prostul, iar de se va întâmpla totuși să nu pot evita lucrurile astea, să-mi ling rănile imediat şi cu cât mai multă salivă. Sfat pe care îl şi urmam în timp ce Grăsanul reușise să se împiedice şi să cadă de vreo două ori până ajunse la mine. Mă luă în brațe. Avea ochii injectați și glasul lui venea ca dintr-un reverberator: - Enrique, băiatul meu... Muşcă-mă, vrei? Hai, mușcă-mă... Iartă-mă... Merita să-mi pun pielea la bătaie ca să aud asemenea declarații de dragoste!.... (Aureliu Busuioc, Lătrând la lună)

Rezumă acest text în șase enunțuri!
Vă rog urgent! DAU COROANA
(numai 6 enunțuri)
​