Copilul nici nu mai poate vorbi de atâta năvală de lacrimi, întinde mana spre cer. Îi arată stolulcare zura și abia șoptește:
-- puișorii!
Mama il strange la san și-l săruta cu drag.
--De ce plângi, puiul mamei? Se vor întoarce la primăvară.
Sper că te-am ajutat!