Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.
Stavru, negustor ambulant – numit „limonagiul din cauza mărfii ce vindea prin bâlciuri – era văr de-al doilea, după mamă, cu Adrian, şi o figură foarte cunoscută altădată în cercurile băieţilor de viaţă din mahalale. El era acum uitat, îngropat sub dispreţul unui scandal pe care firea sa îl pricinuise cu treizeci de ani în urmă. De talie deasupra mijlociei; blond spălăcit; foarte slab şi foarte zbârcit; ochii săi albaştri şi mari, când deschişi şi sinceri, când ascunşi şi vicleni, după împrejurări, înfăţişau toată viaţa lui Stavru. Existenţa de burlac hoinar, zvârlit de ici-colo de natura lui nomadă şi ciudată; viaţă prinsă la vârsta de douăzeci şi cinci de ani în tristul angrenaj al societăţii (căsătorie cu o fată bogată, frumoasă şi sentimentală), din care ieşi după un an, acoperit de ruşine, cu inima sfâşiată, cu caracterul falsificat. [...] Stavru trecea drept un flecar pentru toată lumea – şi era în adevăr, voia să fie. În costumul său prăpădit şi boţit chiar când era nou; cu înfăţişarea sa de ţăran orăşenit, cu cămaşa necălcată, fără guler; cu aerul său de geambaş hoţoman, el se deda la o paradă de vorbe şi de gesturi cari amuzau pe oameni, dar cari lui nu-i aduceau decât umilire, dispreţ. [...] Într-un colț al magazinului puțin luminat, Stavru, cu zbârciturile feței puțin suprimate, cu trăsăturile îndulcite, cu ochii mari deschiși, ficși și luminoși, privea pe băcanul cu chip umflat și posac și zicea, sfios, dar hotărât, în vreme ce celălalt îl aproba cu capul: — Kir Margulis... Merge prost... Nu e cald și limonada nu se vinde. Îmi mănânc economiile mele și zahărul dumitale... Prin urmare, ai înțeles? Nici de data asta nu plătesc. Panait Istrati, Chira Chiralina