Ion Luca Caragiale (1852 - 1912), dramaturg si prozator, a fost un observator lucid si ironic al societatii romanesti din vremea Iui, un scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de oameni si de viata. Comediile sale - \"O scrisoare pierduta\", \"D-ale carnavalului\", \"O noapte furtunoasa\" si \"Conu Leonidafata cu reactiunea\" - ilustreaza un spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii, impostura, ridicol si prostie. Scriitor realist, Caragiale foloseste cu maiestrie satira si sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si a contura personaje dominate de o tara (defect) morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman. intrucat a dat viata unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice in literatura romana, Garabet Ibraileanu afirma ca dramaturgul face \"concurenta starii civile\", iar Tudor Vianu considera ca formula artistica a lui Caragiale este \"realismul tipic\".
Caragiale a avut intentia de a contribui la indreptarea moravurilor sociale, fiind adeptul cugetarii clasice, \"ridendo castigat mores\" (\"rasul indreapta moravurile\"), idee pe care o afirma el insusi, convins fiind ca \"nimic nu arde mai rau pe ticalosi decat rasul\".In comediile sale I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul: \"Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul\".
