Răspuns:
Cu cât cunoaștem mai multe despre consecințele violenței asupra copiilor, cu atât devine mai clară nevoia morală de a aborda această problemă. Atât pe termen lung cât și pe termen scurt, expunerea la violență în timpul copilăriei are consecințe exclusiv negative asupra sănătății fizice și mentale. Dovezile sugerează și faptul că întreaga societate poate fi vătămată atunci când copiii suferă în acest mod. În consecință, această problemă trebuie tratată atât din perspectivă socio-economică cât și morală. În primul raport menit să ofere o perspectivă realmente globală asupra acestui subiect, raportul UNICEF din 2006 intitulat Raport mondial privind violența împotriva copiilor arată omniprezența acestui fenomen.
Recunoașterea faptului că violența împotriva copiilor poate să apară oriunde poate induce pesimism privind perspectivele eradicării sale definitive. Rapoartele naționale indică faptul că copiii din națiunile bogate cât și cele în curs de dezvoltare deopotrivă pot să sufere de abuz. Cu toate acestea, se pot lua măsuri pentru a preveni violența împotriva copiilor și, astfel, nu trebuie niciodată considerată „inevitabilă”. Prevenția efectivă depinde de analiza complexă a cauzelor de bază ale acestei probleme. Prin urmare, trebuie depus un efort suplimentar pentru a înțelege de ce și modul în care apare violența împotriva copiilor. Doar după aceea organismele guvernamentale cât și non guvernamentale însărcinate cu protecția copiilor pot să-și distribuie resursele cu încredere că îndeplinesc necesitățile celor mai vulnerabile grupuri de copiii. Conform articolului 19 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului, toți copii au dreptul de a fi protejați împotriva oricăror forme de violență. Întrucât acest drept fundamental este consacrat în dreptul internațional, organizațiile interguvernamentale trebuie să depună eforturi pentru a asigura o copilărie fără violență până la obținerea unei aplicări universale a acestui drept.
