Răspuns:
Era o dimineața ca oricare alta, o dimineața frumoasă de primăvară, cu miros de flori și ciripit de păsări. Se auzeau râsete și chiote de copii, iar în autocarul școlar era mare agitație și mișcare. Părinții își îmbrățișau năzdrăvanii copii și se asigurau a doua oară dacă au tot în rucsac.
Dan tocmai ce se așezase în autocar, în spate, alături de amicul lui, Răzvan, un copil destul de neascultător. Autocarul porni de îndată, iar copiii își salutară din nou părinții, urmând să își îndrepte privirea în fața.
Drumul a fost lung, dar amuzant. Au cântat, contrar voinței șoferului care totuși a fost convins de una din doamnele profesoare.
Ajunși la Castelul Peleș, toți cei prezenți au fost bucuroși să îl viziteze, împreună cu ghidul lor. Răzvan a venit cu idee de a vizita și muntele, și a fost aprobat de toți colegii lui.
Ajunși pe munte, au dat de un zmeuris bogat. Toți s-au înfruptat din el, uitând de mâncarea pusă în ghiozdane de către părinți. Dintr-un tufiș au început să se audă pași, zgomote și foșnete puternice. Îngroziți, elevii și profesori au încercat să se îndepărteze cât mai încet posibil. Se credau terminați când dintre tufișuri s-a ivit un cap șaten și o față manjita de zmeură. Era Răzvan!!!
