In ajutor
Acum o saptamana, noi, elevii clasei a VIII-a am organizat o activitate de voluntariat pentru copiii de la orfelinatul din apropiere, un loc vechi, care n a mai fost renovat de ceva vreme din cauza lipsei de fonduri. De a lungul a 3 zile am reusit sa strangem haine, alimente si jucarii, eram foarte mandrii ca niciunul nu a refuzat sa ajute, in limita posibilitatilor. De comun acord, am hotarat sa sortam lucrurile ca mai apoi sa le ducem chiar noi in locul in care atatia copiii fara familie isi duc traiul zilnic. Am oferit cu tot sufletul pachetele pregatite cu drag pentru ei, iar in timp ce ii ajutam sa despacheteze, o fetita cu parul blond ca un lan de grau, cu ochii de un albastru ca al cerului, imi admira tacuta bratarile. Am observat o si mi am dat jos bratara la care se uita insistent si i am pus o la mana. Fetita a izbucnit in lacrimi si mi a sarit in brate, iar eu mi am dat seama ca gestul meu nu a ramas neobservat. Mai apoi, doamna diriginta m a felicitat pentru gestul fara de biata fetita.
