1. "În culmea disperárii, pasiunea absurdului este singura care mai aruncă o lumină demonica in haos.
(E. Cioran)
- absurdului - funcția sintactică de atribut substantival genitival (a cui pasiune?);
2. "...turbulența era socotită de cei intelepti proprie vârstei şi rareori îmi atrăgea vreo pedeama prea gravă." (M. Preda)
- de cei înțelepți - funcția sintactică de complement de agent (de către cine era socotită?);
3. "Bat lung peste țară
Reci ramuri de vänt
Și codrul de ceară
Miroase a sfânt" (V. Voiculescu)
- a sfânt - funcția sintactică de complement prepozițional (a ce miroase?);
4. "Tu eşti la fel de pur și de frumos, grasule, şi de neştiutor. ştiutorule." (N. Stănescu)
- știutorilor - substantiv în vocativ, fără funcție sintactică;
5. "Eu sunt acel "nu ştiu ce", acel loc unde văzul se transformă întrucâtva în văz, ca să poată comunica intre ele..." (N. Stănescu)
- nu știu ce - funcția sintactică de nume predicativ, formează predicatul nominal împreună cu verbul copulativ "a fi";
6. "Cei care au sufletul grosolan spun "tu" şi intimilor şi slugilor, arătând prin aceasta că pentru dânșii intimitatea înseamnă lipsa de stimă şi de respect." (G. Ibrăileanu)
- tu - funcția sintactică de complement direct (ce spun?);
7. "În amor omul se mulțumește cu un nimic, şi nu se mulţumeşte cu nimic." (G. Ibraileanu);
- cu un nimic - funcția sintactică de complement prepozițional (cu ce se mulțumește?);
8. "Sinele încearcă din «sine» să iasă.
ochiul din ochi, şi mereu
insuşi pe insuşi se lasă
ca o neagră ninsoare, de greu." (N. Stănescu)
- din sine - funcția sintactică de circumstanțial de loc (de unde să iasă?);
