Răspuns:
Cele două stări au făcut două iubiri: iubirea pământească de sine până la disprețul lui Dumnezeu și iubirea cerească a lui Dumnezeu până la disprețul de sine. În cele din urmă, una se laudă în ea însăși, cealaltă în Domnul. Căci primul caută slavă de la oameni, iar celui din urmă Dumnezeu, martor al conștiinței, este cea mai mare slavă. Prima își ridică capul în slava ei, cealaltă zice Dumnezeului ei: „Slava Mea și Cel ce-mi ridică capul.” Prima își iubește puterea între cei în putere; ea spune Dumnezeului ei: „Voi iubi”. Tu, Doamne, puterea mea”. Și de aceea în ea înțelepții săi, care au fost în stare să-L cunoască pe Dumnezeu, nu l-au onorat și nici nu l-au mulțumit ca pe Dumnezeu; dar s-au făcut deşertăciuni în gândurile lor şi s-a întunecat inima lor nebună, zicând că sunt înţelepţi.” Şi în aceasta, nu este înţelepciune a omului, ci evlavia, prin care pe drept se închină adevăratului Dumnezeu, căutând. acea răsplată în părtășia sfinților, nu numai a oamenilor, ci și a îngerilor, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.
Sper că te-am ajutat!
