DACIA (zărindu-l): Ce ai făcut, nemernicule? Ce-ai făcut? Ce ne-ai făcut?
SPIRACHE (îi priveşte pe toţi, la rând. Toţi sunt ostili. Numai Gena nu este): Ce să fac? i-am făcut gustul şi am
ţinut un discurs... Și nu aşa, fitecui. La peste o mie de alegători... Ah! Ce să spui? E
admirabil să te vezi ascultat de o mulţime aşa de impunătoare... să-ţi dai seama că vorbele tale pătrund
dintr-o dată în atâtea urechi,în atâţia creieri... şi poate, în atâtea inimi...
CHIRIACHIȚA (vorbeşte ea, fiindcă Dacia nu mai are glas): Mă mir că nu s-au tăvălit pe jos de râs.
SPIRACHE: De ce să se tăvălească? Pentru că le-am vorbit sincer... cinstit... omeneşte?...
DACIA (explodează): Nu pentru asta. Pentru că ai fost ridicol... pentru că ai făcut ceea ce nimeni,
nici un candidat de pe lume, n-a îndrăznit să facă până acuma. Fii pe pace... Nici n-au să te
voteze... te-ai şters pe bot de deputăţie... Nu-nţelegi fiindcă nu mai eşti în toate minţile... tu nu vezi? Cu
un gest nesocotit ai distrus atâtea planuri, atâtea speranţe, atâtea visuri...
SPIRACHE (încruntat oarecum): Ale cui visuri, ale cui speranţe, ale cui planuri, mă rog? (Gest al
mâinilor, ca să cum ar întreba cu ele.)
DACIA: Ale mele... ale lor... ale noastre... (Gesturi succesive)
Spirache: Da... dar am şi eu planurile mele, visurile mele, speranţele mele! Îmi pare răucă nu se potrivesc cu ale
voastre... Am fi fost atât de fericiţi...
DACIA: Știu eu visurile tale... Le cunosc...Știu că vrei să rămâi aici, în provincie... să creştem pui de
găină... s-avem stupi de albine şi coteţe de porumbei...
SPIRACHE: Și ce, n-ar fi bine? Ce poate fi mai frumos şi mai bun în viaţă decât o familie unită...
cu soacră, cu copii, cu gineri şi cu nepoţi... trăind într-un colţ de lume numai cu bucuriile ei
mici, aşa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume şi s-o
fărâmiţeze... Eu aşa judec... Familia şi liniştea în casă sunt cele mai bune lucruri pe care le-a dat
Dumnezeu pe pământ... Și voi să mă iertaţi (tuturor) că n-am vrut să fiu deputat... nu e o meserie potrivită
pentru unom ca mine...
CHIRIACHIȚA: Mă Spirică! Tu ai fi fost bun de apostol... mă!
SPIRACHE: Mă flatezi... mamă-soacră... şi este pentru prima dată, de când ne cunoaştem..

(Tudor Mușatescu, Titanic-vals)

1. Indică sensul expresiei te-ai șters pe bot. /
2. Ilustrează cu exemple din text două trăsături ale genului dramatic.
3. Prezintă motivul conflictului dintre Spirache și familia sa.
4. Descrie idealul de viitor al personajului masculin.
5. Prezintă în 40-60 de cuvinte rolul notațiilor autorului.
II. Comentează în minimum 50 de cuvinte textul de mai sus prin evidențierea a două mijloace de
caracterizare a personajului Spirache.