Întâmplările din 8 povestiri de pe calea moșilor sunt mai degraba comune,stereopite--o eclipsa vazuta de pe bloc o vitita la magazinul de jucarii,o zi petrecuta la scoala ca eleva de serviciu(cine n-a făcut-o si pe asta?),o bulgarela la scoala in toiul iernii,mici invidii,certuri si impacari intre colegi sau vecini de bloc,nmk senzational,nmk iesit din limitele rutinei opzeciste.Sunt lucruri pe care le am trait si noi,cei care am fost copii atunci. Și totuși,citindue,am avut senzatia retraiesc o alta viata ca ma intorc asa cum spune chiar autoarea,cu ,,o masina a timpului" intr-alt secol,intr-un timp care--o stiu acum--a fost unic,irepetabil,un ,,loc" care a fost si nu mai poate fi.
orice copil din 1980-90 isi va aduve aminte de personajele si istorii similare. Cele 8 intamplari relatate in volum sunt un fel de retetar dupa care multi dintre noi ne-am ,,gatit" copilaria.
