Opera este un termen desemnând din anul 1597 un gen muzical ca o formă de teatru, fiind deseori denumită teatru liric, în care întreaga acțiune se desfășoară total sau predominant utilizând muzică și cântat. Mai târziu, va fi denumită la fel, de asemenea, și clădirea operei (locul unde se interpretează sau instituția producătoare) cât și ansamblul teatral care o interpretează.
Opera utilizează multe din elementele teatrului vorbit sau dramatic, precum ar fi scenariul, costumele, decorurile, mișcarea scenică și interpretarea. În ciuda acestor asemănări, interpreții operei trebuie să posede în primul rând calități vocale deosebite, care conferă genului muzical identitatea sa definitorie.
Opera s-a detașat ca gen muzical și teatral aparte în Italia anilor 1600 ca unul din produsele artistice și intelectuale ale amplei și puternic influentei mișcări artistice a barocului, dar a atins culmile sale de rafinament și perfecțiune în secolele ulterioare, al 18-lea și al 19-lea, reverberând puternic până în secolul 20, fiind generată și perpetuată mai ales de compozitorii austrieci, germani și cei italieni.
Primele spectacole de operă din România datează din secolul al XVIII-lea, fiind susținute de trupe străine. Opera Română, ca instituție, există din 1885, când era o trupă particulară, fondată de George Stephănescu. In perioada Clasicismului muzical, compozitori precum Gluck, Mozart sau Beethoven aduc contribuții importante la dezvoltarea genului prin promovarea unui nou tip de dramaturgie ce implică o viziunea și o contribuție unitară a întregului ansamblu: libret, elemente muzicale și coregrafice.
În Romantism, opera se definitivează ca structură în: acte, scene și tablouri; respectiv, arii, recitative, cavatine, duete, ansambluri solistice, coruri, interludii orchestrale. Excepție face creația wagneriană și impresionistă.
Opera ocupă un loc important atât în creația compozitorilor secolului XX, cât și în viața publicului larg. Genul opera cunoaște o perioadă de maximă popularizare în rândul publicului datorită inovărilor din domeniul înregistrării sunetului. La începutul secolului al XX-lea, după 300 de ani de acces la creația operă doar în sala de concert, gramofonul aduce marile creații ale trecutului în fiecare casă și transformă interpreții de operă în adevărate superstaruri.
