5. Propune, pentru această poezie, un titlu propriu, constituit dintr-o sintagmă, argumentându-ți, într-un enunţ, alegerea.
Cerească floare, albă, strălucită, cu blând miros de rai e Poezia. Sămânţa ei de îngeri e zvârlită Şi brazdă caldă-i e copilăria. Ascunsă-n suflet, tainică, cuminte, Din lin izvor de lacrime amare Şi din dulceaţa bucuriei sfinte Ea suge hrană şi se face mare. Înmugureşte floarea minunată Sub mângâierea stelelor iubirii, Când, pătimaşă, inima se-mbată De clocotul năvalnic al simţirii, Dar nu-nfloreşte falnică, deplină Decât la viul soare-al cugetării, Când patima nedreaptă se alină Şi face loc doar milei şi iertării… Cobor la floare gândurile toate, Ca un norod de harnice albine Şi mierea dulce, scumpă care-o scoate E năzuinţa largă spre mai bine. Ca o fâneaţă pururi înflorită Îmbălsămat e sufletul de floare Şi-n toată lumea zboară risipită Mireasma-i dulce, binefăcătoare.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, vă rugăm să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la lista de favorite!
