Eminescu era de o vigoare trupească extraordinară, fiu adevărat al tatălui său, care era munte de om și ca fire grădină de frumusețe, și ar fi putut să ajungă la adânci bătrâneți dacă ar fi avut oarecare purtare de grijă pentru sine însuși. El era însă cu desăvârșire lipsit de ceea ce în toate zilele numim egoism; nu trăia prin sine și pentru sine, ci prin lumea în care-şi petrecea viața și pentru ea... Ceea ce-l atingea erau trebuinţele, suferințele, durerile și totdeauna rarele bucurii ale altora. (...) Flămând, zdrenţuit, lipsit de adăpost și răbdând la ger, el era același om senin și vecinic voios, pe care-l ating doar micile mizerii ale altora. Lui nu-i trebuiau nici bogății, nici pozițiune, nici trecere-n societate căci se simțea fericit și fără ele. (...) Pornirea lui era amorul propriu și nimic nu era în el mai presus decât sentimentul de demnitate.
5.Transcrie toate pronumele si adjectivele pronominale din text,precizând felul lor,cazul si functia sintactica.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, vă rugăm să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la lista de favorite!
