rezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.


ACTUL I

Vezi înaintea ochilor un șir de case ca și cum le-ai privi din stradă. Sunt acolo trei prăvălii modeste, de

târgușor provincial. Întâia este a lui Take, a doua este a lui Ianke și cea din urmă și micuță de tot, a lui Cadîr.

Casa lui Take și a lui Ianke sunt construite absolut la fel, numai că sunt cu totul altfel zugrăvite. De pildă,

zidurile casei lui Take sunt roșii, iar tabla de pe acoperiș albă, pe când casa lui Ianke are zidurile albastre și

tabla de pe acoperiș roșie. Firma lui Take, pe care-i scris doar: „La Take”, e neagră cu litere galbene, iar a lui

Ianke e galbenă cu litere negre. Căsuța micuță a lui Cadîr și firma lui au luat de la fiecare câte o culoare. Așa,

de pildă, zidurile sunt roșii, tabla neagră, firma galbenă cu litere albe. [...] E vreme de vară. Toate cele trei

prăvălii au perdele în față, cât ține micul trotuar provincial – firește, și ele deosebit colorate. E cald și

zăpușeală. Ghicești apropierea serii – dar vipia* nămiezii s-a prelungit până aici. Poate să fie ora cinci. Ulița e

pustie și nu se aude decât foarte departe – undeva – cântecul trist al unei flașnete*. Toţi trei negustorii, ușor și

comod îmbrăcați de vară, dormitează pe scaune înadins puse în față, fiecare la prăvălia lui.


SCENA I

TAKE, IANKE și CADÎR

TAKE (somnoros și lehămetit de căldură, își șterge nădușeala oftând): Ooof, cald e!

IANKE: Și ce-mi spui asta mie?

Victor Ion Popa, Take, Ianke și Cadîr

Va rog ee foarte urgent!!!
Dau coroana!!!!!!​