Răspuns :
~Pluto~
- Satelitul lui Pluto, Charon, ar putea avea un Ocean, având în vedere că este atât de îndepărtată de Soare. Conform informațiilor astronomilor, forța gravitațională a planetei a întins interiorul planetei și l-a încălzit astfel încât a creat lichid.
- Masa lui Pluto reprezintă 0.02 din cea a Terrei.
- Temperatura de pe Pluto este între -233 și -223 de grade.
- Sateliții lui Pluto descoperiți în ordine sunt: Charon (1978), Hydra (2005), Nix(2011), Kerberos (2011) și Styx (2012).
- Pluto se rotește în jurul Soarelui în 247,8 ani pământești.
- Planeta Pluto are ghețari de azot și munți plutitori. Pe măsură ce se mișcă, ghețarii alunecă în apropierea munților plutitori din apă înghețată.
- Chiar dacă se spune că este cea mai mare planetă pitică, Pluto concurează și cu Eris, deoarece și ea este la fel de mică și nu se poate stabili clar.
- Satelitul lui Pluto, Charon, ar fi responsabil pentru crearea celorlalți sateliți, deoarece Charon a fost creată după ce obiecte mici au lovit planeta Pluto și a lansat în orbita sa mai multe bucăți mari ce s-au transformat în Charon. La fel se crede și despre celelalte luni/ceilalți sateliți.
- Planeta are aceeași intensitate a luminii ca și Luna pe Pământ, deoarece este îndepărtată de Soare la 5,9 miliarde de kilometri.
- O treime a planetei este formată din apă sub formă de gheață, iar asta înseamnă de trei ori mai multă apă decât toate oceanele Pământului.
Pluto este a doua planetă ca masă după Eris și, ca volum, cea mai mare planetă cu descrierea de "pitică". A fost descoperită în anul 1930 de către astronomul american Clyde William Tombaugh.
Pluto a fost descoperit ca rezultat al unei cercetări prin telescop inițiate în 1905, de către astronomul american Percival Lowell, care a presupus existența unei planete îndepărtate dincolo de Neptun, ca urmare a unor mici neregularități în orbitele lui Uranus și Neptun. Continuată după moartea lui Lowell de cercetătorii de la Observatorul Lowell, cercetarea s-a încheiat cu succes când astronomul american Clyde W. Tombaugh l-a găsit pe Pluto.
De la descoperirea lui Pluto, în 1930, aceasta a fost considerată a fi a noua planetă a Sistemului Solar. La 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă, Pluto a primit statutul de planetă pitică, deoarece nu a curățat spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale.
Pluto se rotește în jurul Soarelui în 247,8 ani pământești, pe o orbită cu rază medie de 5,91 miliarde km. Are o orbită foarte excentrică (0,248), astfel încât uneori Pluto ajunge într-o poziție mai apropiată de Soare decât Neptun, a opta planetă a Sistemului Solar.
Înclinarea axei de rotație a planetei este de 57°24', iar perioada de rotație este de 6 zile 10 h, desfășurându-se în sens invers celei a Pământului (de la est la vest). Densitatea lui Pluto este 1854 kg/m3.
- Satelitul lui Pluto, Charon, ar fi responsabil pentru crearea celorlalți sateliți, deoarece Charon a fost creată după ce obiecte mici au lovit planeta Pluto și a lansat în orbita sa mai multe bucăți mari ce s-au transformat în Charon. La fel se crede și despre celelalte luni/ceilalți sateliți.
- Planeta are aceeași intensitate a luminii ca și Luna pe Pământ, deoarece este îndepărtată de Soare la 5,9 miliarde de kilometri.
- O treime a planetei este formată din apă sub formă de gheață, iar asta înseamnă de trei ori mai multă apă decât toate oceanele Pământului.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Biologie. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, vă rugăm să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la lista de favorite!