Răspuns:
Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată
Cu cheia ruginie a raiului oprit ,
Trezind în taina mare a poemelor , smerit ,
Mireasma , și răcoarea , și umbra lor uitată .
Mă prinde amintirea în vânătul ei fum ,
Prin care cresc pe poliți și rafturi , ca pe ruguri,
Arzând în umbră , piersici de jar , și-albaștri struguri
Și pere de-aur roșu cu flăcări de parfum .
Șovăitor ca robul , ce calcă o comoară
Din basmul verzi-smaragde cu miezul de rubin -
Și tămâioșii galbeni cu soarele de vară .
Sper că te-am ajutat ! După ce scrii aceste fragmente lași un rând liber pe caiet și șcri : După părerea mea aceste trei fragmente creează impresia de specific românesc .
