În cel de al doilea volum, intitulat Izvorul Alb, avem aceeaşi împletire a celor două fire narative. Ionuţ Jder este oştean la Cetatea Neamţului cu Samoilă şi Onofrei, cei doi fii ai starostelui Nichifor Căliman. El aşteaptă prilejul de a-şi dovedi iscusinţa şi devotamentul faţă de domn. Ştefan organizează o vânătoare la Izvorul Alb, la Ceahlău. El caută un răspuns la problema naţională majoră, dacă să angajeze principatul Moldovei într-un război cu Imperiul Otoman. Sihastrul căutat murise şi nu-l poate sfătui, dar domnul Ştefan îl visează, binecuvântând un pojar uriaş. Se sugerează, prin interpretarea Apocalipsei Sfântului Ioan, de către Nicodim (Nicoară), fratele lui Ionuţ Jder, că un călăreţ pe cal alb va învinge fiara. Apoi firul narativ se mută la Suceava, unde are loc primirea prinţesei Maria de Mangop. Se surprinde fastul de la curtea domnească, cu prilejul nunţii domnului Ştefan. Ionuţ Jder face parte din suita domnului. Jderii primesc o misiune delicată: să le ducă la Cetatea Neamţ pe soţia lui Radu Vodă şi pe fiica acestuia Maria Voichiţa. Pe drum sunt atacaţi, dar Jderii dau dovadă că sunt oşteni pricepuţi. Firul narativ este concentrat în jurul lui Simion Jder, care o iubeşte pe jupâniţa Maruşca a lui Jaţko Hudici. Jderii merg în peţit, dar ea va fi răpită mai târziu de Niculăeş Albu, nepotul boierului Mihu, şi dusă în Polonia. Jderii primesc de la Ştefan misiunea de a o readuce. Ei trec graniţa deghizaţi în negustori, dar au armele în căruţe. Grupul de oşteni atacă castelul, unde se găsea jupâniţa Maruşca, apărat de oamenii căpitanului Gogolea. Aceştia nu opun rezistenţă atunci când află că cei ce atacă sunt Jderii. Are loc o luptă între Simion şi Niculăeş Albu. Niculăeş va fi ucis, iar Jderii se întorc cu jupâniţa Maruşca.
