,,Un tânăr, căruia îi plăceau pietrele pretioase, a hotărât să se facă giuvaiergiu. A pornit, așadar, în căutarea unui meșter care să-l învete meseria și a fost primit de cel mai vestit. La prima lecţie, meșterul i-a pus în palmă o piatră de jad, i-a închis-o în pumn și i-a spus: - Tine pumnul strâns vreme de un an. Cu bine. Sil-a trimis acasă. Tânărul s-a întors în casa părinților săi, cu piatra strânsă în pumn şi tare supărat. Cum se poate, se întreba el, ca meșterul să-mi fi cerut un lucru atât de prostesc și atât de greu de îndeplinit? [...] Cu toate astea, [...] a izbutit să țină pumnul strâns vreme de douăspre- zece luni, chiar şi noaptea, în somn. La împlinirea sorocului, s-a dus înapoi la meșter, a desfăcut pumnul și i-a dat piatra. - Ce trebuie să fac acum? a întrebat el. Meşterul i-a răspuns: - Am să-ți pun altă piatră în mână și ai să stai așa un an. De astă dată, tânărul și-a arătat mânia: Încă un an? De unde această poruncă fără rost, ivită în mintea unui prost bătrân? EI, care dorea să se facă giuvaiergiu, de ce să nu învețe meseria cum se cuvine? În vreme ce striga, meșterul i-a pus în mână altă piatră. - Fără să-și dea seama, tânărul a strâns piatra în pumn și a spus deodată: - Piatra asta nu e jad!"
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, vă rugăm să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la lista de favorite!