Explicație:
Încă din perioada medievală, din cea de-a doua jumătate a sec. al XV-lea, activitatea meşteşugărească s-a intensificat, nevoile crescânde ale populaţiei şi dezvoltarea urbană determinând o continuă diferenţiere şi specializare în cadrul ramurilor meşteşugăreşti de bază (prelucrarea metalelor, a lemnului, a pietrei şi a pieilor).
Acest proces a dus la apariţia primelor forme de organizare profesională, mai întâi a “frăţiilor” şi apoi a breslelor meşteşugăreşti.
