Textul:
A. A fost o adevărată seară de despărţire. Niciodată Circul Struţki n-a avut un
program mai bogat. Gimnaşti şi echilibrişti. Cai şi elefanţi. Maimuţe şi lei. Pantere
şi câini. Acrobaţi şi clovni. Toţi s-au întrecut în dibăcie şi în curaj, în răbdare şi în
dispreţ de moarte, ca să lase o amintire neştearsă.
Mulţimea a trecut de la fiorii de emoţie la hohote de râs; de la privirile încremenite
de minunare la bucuria giumbuşlucurilor născocite de paiaţele cu pantalonii largi şi
clopoţel în vârful scufiei.
Au tremurat toţi o dată la salturile mortale ale gimnaştilor îmbrăcaţi în tricou
negru! Purtau un cap de mort brodat pe piept. Zburau de la un trapez la celălalt, fără
nicio plasă dedesubt, aşa cum se afla întinsă în celelalte seri.
Glasurile, înfricoşate de această joacă nebunească a gimnaştilor primejduiţi
de moarte, murmurau de pretutindeni din staluri şi din galerii:
— Ajunge! Opriţi!... Destul!
Dar trupa, cu semnul alb brodat pe tricoul negru, scutura surâzând din capete.
Cum destul? Puţină răbdare! Mai aveau şi altele de arătat.
Erau patru. Doi bărbaţi, două femei.
̆ _~Se legănau în văzduh pe trapezul subţire, în vârful cel mai înalt al cortului,
sub becurile orbitoare. Îşi trimiteau o chemare. Acum se aflau suspendaţi aci, acum
dincolo, peste o clipă iarăşi la loc. Se încrucişau în aer, lunecau din mână în mână,
din trapez în trapez. Se prindeau într-o ciorchină neagră de trupuri, se desfăceau
în lanţ, ajungeau iarăşi în leagănul trapezelor să surâdă în jos la mulţimea amuţită
de teamă, frecându-şi palmele cu praf alb, ca să înceapă din nou.
Tot aşa de sprintene ca nălucile sunt veveriţele brazilor din pădure.~_
Dar ele nu au un cap de mort pe piept. Ele nu sunt ameninţate să cadă la cea mai
mică greşeală şi să-şi strivească trupul pe nisipul bătătorit de paşi şi de copitele cailor.
Pe urmă a venit rândul elefanţilor uriaşi, cu pielea ca de scrum şi cu urechile
largi ca paravanele. Călcau greoi pe stâlpii picioarelor. Ridicau trompa de gumă săşi
stropească un duş rece pe spinare. Se înălţau pe două labe şi dansau în tactul muzicii.
Erau mari şi buni. Ascultau de o nuieluşă subţire şi se jucau fluierând din ţignal cu
vârful trompei.
N-a lipsit nici August cel prost.
Ca întotdeauna s-a ivit de după perdelele vişinii din fundul arenei, clăpăug şi
nătărău, când nu era nicio nevoie de dânsul. Coada fracului se târa pe pământ.
Tălpile ghetelor erau lungi ca schiurile. Purta guler înalt ca o manşetă, cinci veste pe
dedesubt şi o cravată pestriţă. Avea nasul de gogoşar şi un păr cărămiziu care se
zbârlea de frică, întocmai ca ghimpii aricilor. A încasat fără să clipească din ochi, aîncasat palme şi lovituri cu o scândură lată în cap. I-a crescut îndată un cucui roş ca
un bec aprins; din păr i-au ţâşnit flăcări şi fum. S-a împiedicat de covor, iar când a
căzut i-a cântat muzicuţa din fundul pantalonilor. A furat un ceas de bucătărie, i-a
prins un lanţ şi a început să se fudulească, plimbându-se de colo-colo, ca un boier pe
Strada Mare din oraş. Dar ceasul era deşteptător şi a început să sune în buzunar
tocmai când stăpânul îl întreba dacă nu ştie cumva cine i-a furat ceasul. A mai făcut
şi alte prostii şi a mai spus şi alte minciuni gogonate; s-a certat cu ceilalţi clovni,
Toto şi Tănase. Nu i-a lăsat să cânte şi a vrut să înveţe şi el a cânta.
Iar fiindcă era August cel prost, a rămas ca întotdeauna şi cel păcălit.
(Cezar Petrescu, Fram, ursul polar)

Întrebări:
->Care este ideea principală din rândurile 17-23?

Explicații:
->Ce este scris cu ,,_~" am scris eu pentru a evidenția rândurile.La rândurule evidențiate trebuie făcută ideea principală.Vă rog frumos să citiți textul,nu vă oblig pe tot dar măcar de la început până la ce este evidențiat.Dau coroană chiar dacă știu ca pe uni nu vă mai atrage.​