Cocostarcul si cocorul. Unul e al nostru, bucuria tuturor, dorit,bine ingrijit,
Celalat este numai in treacat, rar cand sta peste vara –cate o perechie – doua
-prin Dobrogea.
Amandoi insa sunt vestitorii primaverii, ai caldurii , ai florilor , deci cu placere primiti. Copiii desculti isi lasa urmele in glodul abia zbicit de dupa topirea omatului, jucand oina.
Unul din ei striga :
-Vin cocorii !Vin cocorii !
La aceasta veste toti ies di case , is pun pana pod si cauta spre zarile adunci,
Luminoase.
Un sirag de margele, indoit ca un carlig inota in inaltimea vazduhului.
Abia le vezi , dar au grije sa-ti trimeata vestea trecerii prin strigatul lor stridend , asemebea cu al curcanului.
Gra-gra-gra, adica bu gasit, pregatiti-va plugurile , la munca .
