Vorbirea directă
- Biată floare, zise, floare cu adevarat modestă;
pentru că te-am vătămat, cere-mi o rasplată; spune-mi, ce dorești?
- Mai nimic, răspunse ghiocelul.
- Vrei parfumul trandafirului?
- Nu.
- Strălucirea lalelei?
- Nu.
- Albastrul brebenelului?
- Nu.
- Frunza parfumată a lămâiului?
- Nu.
- Atunci, ce dorești?
- Pentru ca iți face plăcere sa-mi oferi un dar, Stăpâne, dă-mi voie să mă nasc și să înfloresc iarna, sub zapadă si promoroacă, și fă ca la mireasma mea îmbătătoare, la apariția mea binecuvantată, oamenii înăspriți și înfrigurați de vânt și de ger să se simtă încălziți și întăriți de speranța apropiatei primăveri, a soarelui de foc cu raze divine.
Vorbirea indirectă
Îngerul îi ceru ghiocelului să îi spună ce răsplată dorește pentru că îl vătămase. Ghiocelul a răspuns că nu vrea mai nimic.
Îngerul l-a întrebat dacă nu vrea parfumul trandafirului, strălucirea lalelei, albastrul brebenelului, frunza parfumată a lămâiului. Ghiocelul a răspuns că nu.
Îngerul l-a întrebat ce-și dorește atunci.
Ghiocelul a răspuns că, pentru că îngerului îi face plăcere să îi ofere un dar, dorește să se nască și să înflorească iarna sub zăpadă și promoroacă și să se întâmple ca, la mireasma lui îmbătătoare, la apariția lui binecuvântată, oamenii înăspriți și înfrigurați de vânt și ger să se simtă încălziți și întăriți de speranța apropiatei primăveri, a soarelui de foc cu raze divine.
Bine de știut!
Vorbirea directă reprezintă dialogul dintre două sau mai multe persoane/ personaje.
Pentru redarea în scris a vorbirii directe, este nevoie de:
- linia de dialog,
- ghilimelele,
- numele persoanei/ personajului așezat înaintea replicii rostite;
- utilizarea verbelor și a pronumelor la persoana I și a II-a;
- semnul întrebării și semnul exclamării pentru a reda intonația interogativă și pe cea exclamativă;
- punctele de suspensie
Prin vorbirea indirectă sunt reproduse (cât mai exact) cuvintele cuiva de către un narator.
Prin trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă, se produc următoarele transformări:
- dispar semnele de punctuație specifice dialogului sau citării: linia de dialog, ghilimelele, numele persoanei/ personajului de dinaintea replicii rostite;
- persoana I și persoana a II-a a verbelor și a pronumelor sunt înlocuite cu persoana a III-a;
- punctuația se remarcă prin dispariția semnului întrebării, a semnului exclamării, a punctelor de suspensie și prin prezența exclusivă a punctului;
- apar verbele de declarație: a spune, a afirma, a nega, a întreba, a răspunde, a ruga etc. sunt folosite,
- cuvinte de legătură precum: că, să, ca să, dacă, ce, cine, care, unde, cum, când etc.
Despre transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă mai găsești informații și aici https://brainly.ro/tema/27314
Spor la lecții!
