Este despre faptul că oamenii nu înteleg, chiar când văd cu ochii lor, puterea lui Împreună. Şi că acolo e soluţia, dar rămâne de văzut când vor înţelege! În satul Flămânzi, unde oamenii rabdă de foame și mănâncă mămăligă din coajă de copac cu humă, un străin cu faţa tristă face pentru niște copii o ciorbă. Îi invită pe rând pe toţi cei din sat să contribuie cu ceva, și înmulţește ciorba pentru fiecare. Ceea ce ar putea fi concomitent o lecţie de unire întru nevoie, se transformă pentru oameni în prilej de cârcoteală și de ură. Străinul, care se dovedește a fi Iisus, se întoarce pe catapeteasmă, în bisericuţa unde nu mai intra nimeni.
