Răspuns:
Zile de-a rândul se purtă tăzboi mare prin văzduh până ce birui primăvara. Norii grei și întunecați fură alungați spre miazănoapte de vântul de la miazăzi, și într-o zi-două cerul rămase curat ca lacrima, de-a dragul să se plimbe, pe drumul lui, soarele cel tânăr, vărsându-și argintul peste lume.
Explicație:
Vânturile de la miazănoapte scăpau cu tot mai multă greutate din închisorilelor, dar când se vedeau slobode se răzbunau pe toată lumea: tăiau obrajii ca niște plesne de bici nevăzute, învinețeau mâinile copiilor, înlăcrămau ochii bătrânilor, șuierau prin streșini să sperie vrăbiile care, ademenite de-o ochire de soare, începură să ciripească de, toate deodată, tot spunând că vine primăvara.
Zile de-a rândul se purtă tăzboi mare
Iarna întârziase mult în anul acela; uneori părea că vrea să-și ia tălpășița, dar se răzgândea și iar și iar încâltorea pe sus nori de cenușe, și împroșca cu mielușei când nu mai putea să scuture zăpada din cojoace.
