Nu stiam de ce dar lumea azi imi parea mai sumbra si mai intunecata. Presimteam un pericol nedefinit in aer si singurul meu gand era sa scap odata de povara acestei zile. Doream sa ma vad maine, sanatos, sub un cer senin si cu un zambet strengar pe buze. Deodata un fulger din departare mi-a aprins o luminita in inima:
-Ioane! Ioane!
-Da stapane!
-Da fuga la grajdul cailor si adul aici pe calul 'cela batran care este tinut din mila acolo.
-Am inteles stapane.
De ce facusem acest lucru? Pentru ca din prima clipa in care zarisem calul am stiut ca il mai vazusem undeva. Trezise in mine amintiri dureroase si totusi vesele intr-un fel. Asteptarea dura 5 minute dar mie imi paru un veac si in clipa in care am zarit calul i-am spus slugii:
-Ioane ai grija de el sa nu faca vreun gest necugetat. Vreau sa ma uit la copita din spate.
Ion apuca strans haturile iar eu ma aplecai sa vad copita. O bucurie imi renascu in suflet. El era, Marlow,calul pe care in tinerete il calaream zburand pe campuri. Si totusi de ce simteam pericolul in aer?
-Ioane ce are de gand sa faca stapanul acestui cal cu el?
-Pai din cate am inteles maine vor sa il vanda stapane.
Vasazica asta era. Voiau sa imi vanda ultima parte a copilariei mele. Ei bine asta nu o voi permite. Maine am sa cumpar calul oricat de mult ar costa si am sa il duc in grajdurile mele.
Din acea clipa, cerul oricat de intunecat era imi paru mai senin ca oricand
