Fisa de lucru
Educației copiilor în Grecia antică consta în pregătirea acestora pentru viața de adult prin implicarea
în activităţile cetăţeneşti. Educația diferea în oraşe ca Sparta sau Atena.
Educația băieţilor
Sparta, un stat militar şi autoritar, dorea să pregătească cetăţeni care să fie foarte buni soldați.
Spartanii credeau în disciplină şi duceau o viaţă simplă, austeră, fiind însă foarte loiali statului. Atât
fetele, cât şi băieţii erau antrenaţi de mici, astfel încât să devină buni soldați. Atunci când un copil se
năştea, soseau câțiva soldați spartani la casa acestuia şi se uitau la copil să vadă cât este de
rezistent şi de sănătos. Copiii care treceau testul acestei examinări erau consideraţi ca aparținând
comunităţii militare.
Băieții spartani erau obligați să îşi părăsească casa părintească la vârsta de 7 ani şi să se alăture
grupurilor militare sub directa supraveghere a unui ofiter. Până la vârsta de 18 ani băieţii urmau
cursuri intensive de militărie. Intre 6 şi 7 ani urmau cursurile şcolii militare, unde, printre altele,
învățau să scrie şi să citească, dar şi cum să se apare şi să supravieţuiască. Băieţii spartani erau
obligați să meargă pe jos desculţi, să doarmă pe jos, alergau, practicau înotul şi vânătoarea în ideea
de a-şi întări organismul.
Milităria era un serviciu extrem de solicitant. Astfel, bărbaţii spartani care se căsătoreau nu trăiau
alături de soţie şi de copii. Serviciul militar se încheia la vârsta de 60 de ani, când soldatul era lăsat
la vatră.
Educaţia fetelor
In Sparta, fetele mergeau la şcoală la vârsta de 6 sau 7 ani. În afara faptului că învățau să scrie şi să
citească, fetele practicau diverse sporturi, cum ar fi gimnastica şi înotul. Se credea că, dacă o
femeie avea un corp rezistent şi bine antrenat, atunci ea putea să nască copii sănătoşi şi puternici.
Fetele spartane care nu reuşeau să treacă testul abilităţilor pentru a se putea căsători, deveneau
cetăţeni aparținând clasei de mijloc. Băieţii, însă, care nu intrau în armată pentru că nu dovedeau
calități militare necesare, primeau o bucată de pământ pe care s-o cultive, dar nu aveau drepturi
politice şi nu erau consideraţi cetăţeni.
La vârsta de 18 ani, fetele se puteau căsători. O fată spartană îşi petrecea cea mai mare parte a
timpului în casă, unde avea grijă de gospodărie şi îngrijea copiii. In Atena, de pildă, fetele erau
educate acasă, unde învățau să scrie şi să citească.
Repovestiti, in scris, acet text.
Aratati in ce consta educatia copiilor in prezent scriind un text de circa 10 randuri.