Soarele a disparut dupa muntii impunatori din fata mea.Acum doar luna plina lumina intreaga padure adormita si misterioasa.Animalele erau in ascuzisurile lor ,iar plantele ,parca intimidate de măreața lună se ascundeau subtil in umbra copacilor si tufelor.Lumina preamaiestrei luni se intindea peste toata lumea,iar padurea era incarcata de un aer misterios ,dar frumos.Luna sclipea impreuna cu micutele stele ce ne dadeau noua ,oamenilor,speranta.Coplesita de frumos ,de natura si de spatiul cosmic ce se intindea in fata ochilor mei,incep sa imi doresc sa nu mai parasesc vreodata acea padure,o padure mica,dat totusi atat de splendid pictata de lumina puternica a lunii pline.Uitandu-ma la natura adormita inchid ochii incetisor si sub lumina puternica a astrului ceresc adorm lin ,purtata prin lumea visurilor.
