În lumina lunii ce reflecta flori albe lăsate pe pământ de către Craiasa, se extind pe Câmpia întunecată. Craiasa ce canta florilor un cântec de alinare în toiul nopții,samante valoroase ieșiră la iveala.
O crăiasa cu par auriu ca soarele , fata ei luminoasa ce lucește în plina luna.Ochii ei albaștri ca portretul unei mari liniștite.Vrajeste lacul cu gloria ei, o glorioasa femeie ce se plimba pe câmpii în haine albe ca norii de pe un cer în zi.Măria ei se trezește în târziu noapte, când copiii dorm, răspândește vise , vrăjește trandafiri noapte în noapte, câmpia o străbate.
________________________________
nu mai am idei poți sa mai continui tu dacă vrei poezia mi-a dat ceva idei da nustiu ce sa mai zic :] continua tu ar trebui sa acopere măcar juma de pagină
