respiratia anaeroba =>Respirația la organismele aerobe presupune o captare a electronilor în lanțul transportator de electroni, având ca final acceptarea acestora de către oxigenul molecular, care este un agent oxidant foarte puternic (și implicit un acceptor de electroni excelent). Pe de altă parte, organismele anaerobe utilizează alți agenți mai puțin oxidanți, precum ionul sulfat (SO42−), ionul azotat (NO3−), sulful (S) sau ionul fumarat. Acești acceptori de electroni au un potențial de reducere redus în comparație cu cel al O2, ceea ce indică faptul că se eliberează o cantitate mai mică de energie per moleculă. Astfel, respirația anaerobă este mai puțin eficientă decât cea aerobă
respiratia aeroba
Respiraţia aerobă=> constă în oxidarea substanţelor organice, cu consum de oxigen, până la compuşi anorganici: H2O şi CO2.
Ecuaţia generală a respiraţiei aerobe
Substanţe organice + O2 → CO2 + H2O + Energie.
Observăm că respiraţia aerobă este contrariul fotosintezei şi că substanţele finale nu mai pot fi folosite ca sursă de energie chimică. Energia rezultată este transferată unui compus chimic numit acid adenozintrifosforic (ATP):
ADP + H3PO4 + Energie → ATP + H2O.
coroană te rog
