Transcrie complementele directe din textele date, precizând părțile de vorbire prin care sunt realizate acestea. a. „Deodată se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui nufăr, o broscuţă se bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-a văzut, biata broscuţă a încremenit pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari deschiși, cată la cumplitul duşman. În spaima ei, îl vede uriaș, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-odată balta și, dimpreună cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit.“ (Emil Gârleanu, Mărinimie) b. „Ştie! gândi Olguța văzându-l pe Dănuţ așezat pe scări. Mușcă o îmbucătură bună din tartina cu unt, rugă pe Monica să-i țină restul și, cu mâinile slobode, coborî treptele. Monica o urmă cu tartinele în mână, nemaiîndrăznind să muște din a ei. Trecură pe lângă Dănuţ, atingându-l cu umbrele lor. Dănuţ întoarse capul într-altă parte.“ (lonel Teodoreanu, La Medeleni) ​