Răspuns:
Secvenţa marcată în exemplu nu reprezintă un cuvânt, ci două: prepoziţia într(u) şi articolul nehotărât feminin o. Cele două cuvinte trebuie legate prin cratimă, semn care marchează totodată şi căderea vocalei finale a prepoziţiei. La fel, în exemplul ma lovit, cratima ar fi trebuit să lege două cuvinte: pronumele personal în acuzativ, formă neaccentuată, mă şi verbul auxiliar a, indicând şi căderea vocalei finale a pronumelui (m-a lovit).
Ar fi trebuit să scrie:
două meciuri într-o zi
În alte situaţii, unii redactori, de teamă să nu greşească, au pus cratimă acolo unde nu ar fi trebuit. În primele două exemple din lista de mai jos, verbul la imperativ, persoana a II-a plural (lăsaţi), este confundat cu o secvenţă alcătuită din verb (lasă) + pronume (ţi). În cel de-al treilea exemplu, redactorul a scris cu cratimă adjectivul nehotărât vreo fie pentru că a avut în minte forma într-o, fie pentru că a recunoscut articolul o în structura adjectivului nehotărât şi a considerat, prin urmare, că trebuie separat prin cratimă.
Lăsa-ţi, domnule să vadă cum e aici!
Lasă-ţi gura!
vre-o sectă
Sper că te-am ajutat !!!!!
Explicație:
Folosim cratima atunci când elementele legate prin cratimă au sens de sine stătător.
Adică scriem îmi, într-un cuvânt, nu î-mi, cu cratimă, pentru că î-, de unul singur, nu înseamnă nimic.
Scriem vreo, vreun, nu vre-o, vre-un, pentru că vre-, de unul singur, nu înseamnă nimic.
Scriem l-a atunci când l- înseamnă pe el.
Scriem m-ai atunci când m- înseamnă pe mine.
Scriem iubit-o atunci când –o înseamnă pe ea: Iubito, am iubit-o și pe ea.
Scriem vino, într-un cuvânt, nu vin-o, pentru că nu poți s-o vii pe ea.
Scriem trimite-ți atunci când -ți înseamnă ție, al tău: Trimite-ți copiii la școală. Copiii tăi, adică. Trimite-ți o scrisoare. Tu ție, în caz că duci lipsă.
Scriem trimiteți atunci când se referă la voi, dumneavoastră: Vă rog să-i trimiteți o scrisoare lui Pătrățel.
