”Felix privi spre capătul scării ca spre un cer deschis şi văzu un cap prelung
şi tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri. Atunci bătrânul, ca şi
când totul s-ar fi petrecut în modul cel mai firesc, fără nici o lămurire asupra
atitudinii dinainte, clipind molatic din ochi, cu aceeaşi duhoare de tutun şi cu
acelaşi glas fără acustică, zise lui Felix Sima:
- Ia-ţi geamantanul şi vino sus!
[…] Fata, subţiratică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar
strânsă tare la mijloc şi cu o mare coleretă de dantelă pe umeri, îi întinse cu
francheţe un braţ gol şi delicat. Felix îi strânse mâna şi avu o clipă impulsiunea de
a i-o săruta, însă fata i-o trase cu mult înainte de a lua o deciziune şi i-o trecu sub
braţul stâng.
- Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare, zise ea volubil, că ai venit. Eu sunt
Otilia. […]
Condus de Otilia şi urmat de bătrân, Felix intră într-o odaie foarte înaltă,
încărcată de un fum des şi înţepător de tutun ca o covertă de vapor pe Marea
Nordului. În mijlocul ei, la o masă rotundă prevăzută cu o mare lampă de petrol cu
glob de sticlă mată, se aflau, în faţa unui joc de table, trei persoane care la
deschiderea uşii ridicară capul în felurite grade de curiozitate.
- E Felix, zise ea oprindu-se în faţa bărbatului care tocmai aruncase
zarurile.
Acesta ridică numaidecât capul şi întinse repede mâna. Era un om cam de
vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuşi evitând impresia de exces, cărnos
la faţă şi rumen ca un negustor, însă elegant prin fineţea pielii şi tăietura
englezească a mustăţii cărunte. Părul rar, dar bine ales într-o cărare care mergea
din mijlocul frunţii până la ceafă, lanţul greu de aur cu breloc la vestă, hainele de
stofă fină, parfumul discret în care intra şi o nuanţă de tabac, toate acestea reparau
cu desăvârşire, în apropiere, neajunsurile vârstei şi ale corpolenţei.
- Pascalopol, se recomandă el cu o ceremonie care trăda creşterea lui
aleasă, reţinând ceva mai mult mâna tânărului într-a sa, spre a-l examina. Îl privi
fără excesivă cordialitate, chiar cu oarecare umbră de ironie îndepărtată, însă cu o
politeţe grabnică, respectuoasă:
- Va să zică dumneata eşti Felix de care ne-a vorbit atâta domnişoara
Otilia!
- Este băiatul doctorului Sima de la Iaşi, completă în şoaptă bătrânul,
frecându-şi mâinile, cu un râs prostesc.
- Da, da, da! adăugă Pascalopol, părând a căuta în memorie şi, cu un
zâmbet graţios, care îi descoperi o dantură bine reparată, abandonă uşor mâna
tânărului.
Otilia opri pe Felix în faţa femeii mai mature. Era o doamnă cam de aceeaşi
vârstă cu Pascalopol, însă cu părul negru pieptănat bine într-o coafură japoneză.
Faţa îi era gălbicioasă, gura cu buzele subţiri, acre, nasul încovoiat şi acut, obrajii
brăzdaţi de câteva cute mari, acuzând o slăbire bruscă. Ochii îi erau bulbucaţi, ca şi
aceia ai bătrânului, cu care semăna puţin, şi avea de altfel aceeaşi mişcare moale a
pleoapelor. Era îmbrăcată cu bluză de mătase neagră cu numeroase cerculeţe,
strânsă la gat cu o mare agrafă de os şi sugrumată la mijloc cu un cordon de piele,
în care se vedea, prinsă de un lănţişor, urechea unui cesuleţ de aur. Doamna care
juca table cu Pascalopol, în vreme ce ceilalţi priveau, ridică o faţă scrutătoare şi
examină din cap până în picioare pe Felix, ridicându-şi în acelaşi timp cu multă
demnitate mâna spre a-i fi sărutată.
- Hm! spuse ea arţăgos şi cu un glas răguşit, însă forte. Dar eşti flăcău
în lege!
- Intră la Universitate, Aglae, lămuri bătrânul, cu acelaşi supărător glas
stins, însoţit de râsul fără rost.
- Da?! se miră sumbru doamna şi-şi continuă jocul cu Pascalopol.
- E tanti Aglae, sora lui papa, explică Otilia lui Felix, văzându-l cam
nedumerit.
Cerințe:
1. Precizează în ce moment al romanului se petrece scena descrisă în
fragment.
2. Indică perspectiva narativă.
3. Menționează numele a două personaje la care se face referire în fragment
și descrie starea tânărului musafir în minimum 30 de cuvinte.
4. Argumentează caracterul realist al fragmentului dat, făcând referire la
minimum două trăsături specifice.
5. Care crezi că este cel mai antipatizat personaj dintre cele descrise?
Justifică-ți răspunsul în minimum 30 de cuvinte.
6. Exprimă-ți opinia, într-un text de minimum 150 de cuvinte, despre
importanța primei impresii făcute în cadrul unei vizite, făcând referire
atât la fragmentul citat, cât și la experiența personală/culturală.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, vă rugăm să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la lista de favorite!