In copilărie ,din ce îmi mai aduc aminte ,basmele au fost singurul lucru care ma puteau calmau .Eram o fire agitata asa ca mama îmi citea și îmi povestea în fiecare zi câte un basm ,un basm știut de la bunica ei .Basmele erau pline de suspans de nici nu puteai sa mai fi atent la altceva, despre luptele cu balauri ,despre zâne, despre Sfânta Duminica,despre haiduci legendari....Toate aceste basme m-au învățat sa fiu curajos, sa îmi fac prieteni și ca fiecare problema are o rezolvare.Aceste trăiri miraculoase m-au ajutat sa îmi închipui și sa ma distrez mereu crezând ca fac parte din ele. Nici nu pot sa îmi imaginez copilăria fără basmele mamei !
