Identifică fragmentele din textul de mai jos. Formulează ideile principale.




Pui-de-om era un ciobănas de vreo zece anişori; nimeni nu ştia al cui era. In sufletul lui mise de timpuriu toate darurile: era un fecioraş blând, îndrăzneț, mândru, harnic, omenos. într-o zi, Vraciul-cel-bun care vede și răsplătește pe oamenii vrednici, l-a chemat pe băiat la în peșteră. Acolo se aflau comori nemaivăzute: bani de aur, pietre strălucitoare albastre, very roșii, scăpărând mii de scântei. Vraciul îl îndemnă pe Pui-de-om să-și aleagă ce-o pofti, dar acesta nu se lăsă ispitit de darur bogate. - N-am nevoie de podoabe, nici de straie lucitoare! Sunt cioban şi-mi apăr turma. Asta știus asta fac! zise băiatul. Alese pentru sine doar un fluier. - Să trăiești, băiete! strigă moșneagul. Văd că nu ești om lacom, nici fățarnic şi nu râvnești : straie scumpe! Fluierul acesta nu numai că-ți va ține de urât, dar cu el vei îmblânzi fiarele, la cântatul lui, oștile vrăjmaşe țării vor fi alungate. Păstrează-I sănătos şi să auzim de bine! A doua zi, Pui-de-om se așeză pe un dâmb și începu să-i zică din fluier. Mare-i fu mirarea când văzu că mioarele lui se opresc din păşunat și încep să joace. Culaie, berbecul turmei, măgăruşu Tudorel, dulăul Ursu, toți se puseră pe dănțuit. - Acum destul! Dacă vom sta tot așa de ţopăit, o să flămânziți și vă uscaţi şi se supără satul pe mine! zise flăcăul. în altă zi, o haită de lupi se repezi din codru peste turma ciobănaşului. Pui-de-om duse fluier la gură şi... ce să vezi? Unul câte unul, lupii se porneau pe dănțuit și se pierdeau în adâncimea codrului. De multe ori Pui-de-om cu fluieraşul său a scăpat lumea de urgie. (Fluierul ciobănaşului, după Victor Eftimiu ​