Răspuns:
Am fost însărcinați cu două mandate de încredere și ne căznim să le ducem la împlinire.
Băiatul ne-a cerut un tren, un tren lung, comandat la gară, pe măsura lui, căci vrea să se facă „mașinist". Trenul să fie cam atât de înalt, cât ne-ar ajunge nouă la bărbie, cu locomotivă adevărată, care merge cu foc. El va mânui aburul și fluierul și va trece prin gări cu mașina sforăind și nechezând. Şi nu se va opri decât atunci când va crede el, ca să bea apă și să mănânce o prăjitură. Va porni iute și va străbate toată țara, departe, și va trece, ca să-l vadă, și pe strada unchiului Sesis, dând un fluier gros în fața porții, la numărul zece. Dacă o să vrea să se suie și pisoiul Papuc în tren, el îl primește, însă cu luare-aminte să fie, că trenul o să meargă repede și dacă i-o veni amețeală nu o să mai poată sări din tren. Mai bine să rămâie acasă, după sobă.
Fetița îl și privește cu necaz cum o să conducă el trenul; dar ca să cumpănească lucrurile, ea ne-a comandat o gară, unde o să se oprească negreșit trenul fratelui ei. Dacă nu vrea să se oprească, ea pune un geamantan pe „lenie“ și dă trenul peste cap. Orgolios, băiatul crede că trenul o să taie geamantanul în două și, ca să nu piardă un obiect de călătorie atât de scump, o povățuiește să și-l ție în mână, căci locomotiva lui trece negreșit. O să vedem. Până una alta, trebuie să fie gata întâi gara și tocmai după aceea trenul; ceea ce este natural, călătorii din tren neputând să cumpere bilete și țigări din câmp și având nevoie să se uite și la ceasornicul mare de peron. Băiatul cere întâi trenul. Întrucâtva i-am împăcat, învoindu-ne ca, pe când vine trenul, din partea cealaltă să vie și gara. Perfect! I-am convins să primească.
Însă gara să nu fie o gară mare, ca gara Câmpina. Fetiței îi trebuie o gară pe măsura trenului comandat de frate-su, o gară mică, o găricică: totul să se prezinte cam ca un coteț de câine, cu o firmă în față, arătând numele gării. După câteva inspirații, ne-am oprit la gara „Mak-Mak“, a cărei inscripție va fi deslușită, noaptea, la un bec electric. Punem într-o lampă nițică electricitate și o agățăm de firmă: asta merge lesne. Chestia e: ce ne facem de hamali și de personal? De la șeful de gară până la frânări, fetița vrea oameni mici de tot și vii, nu suflete de tinichea. Şi vrea mulți de tot, ca să umple peronul stației Mak-Mak. Serviciul poștal să fie și el aproape microscopic, cu scrisori și plicuri cât boabele de linte și cu timbre, înțelegi, cât de mici. Obiectând că nu o să le poată lipi, ea răspunde să nu ne împiedicăm în amănunte, căci serviciul poștal îl face ea în întregime, telefon și telegraf.
Nevasta șefului de gară să stea sus, la o fereastră, și să privească trenul răzimată în cot. Să fie decoltată și să se pieptene cu cozi. Odată cu gara mobilată și cu funcționarii, trebuie comandată și o nevastă de șef. Lasă, că găsim gata, la magazin. Nu se poate, trebuie special comandată. Bun. Comandăm și asta. Gata? Nu, nu e gata. Nu se poate gară fără cățel. Ne trebuie și un cățel mic de tot, care o să iasă atât de mic încât se pierde sau îl mănâncă muștele. Defel! Cățelul o să stea în geam pe marginea ferestrei, lângă nevasta șefului de gară. Ea o să aibă grijă să nu-l scape jos, căci distanța până la peron e mare: 35 cm., o prăpastie. Toate bune. Poșetele și umbrelele pierdute vor fi păstrate la casa de bagaje. Foarte bine; o să comandăm și câteva poșete și umbrele pierdute. Dacă o babă o să piardă o legătură cu covrigi, asta rămâne proprietatea gării; căci dacă nu se mănâncă se strică.
Ti am facut la toata cartea sa iei o nota mai buna
