Explicație:
Tonalitatea (fr. tonalite, ton, en. tonality, key, ger. Tonart) este organizarea notelor unei compoziții în raport cu un centru (tonica).[1][2] Noțiunea de tonalitate, produs al unui diversificat proces prin care a trecut creația muzicală la sfârșitul secolului XVII, are la bază un principiu de creație pe care îl putem asemăna cu legea atracției gravitaționale.
Aceasta organizare este realizată prin progresii de acorduri și cadențe.[3] Astfel, tonalitatea este stabilită prin acorduri.[4][5]
In contrast, gama este stabilită prin relațiile dintre notele individuale.[6]
O reprezentare concisă a relației între diferite tonalități (sau între diferite game) este cercul cvintelor perfecte. Gamele vecine pe circumferință sunt separate de o cvintă perfectă. Gamele majore și minore pe aceeași rază (de exemplu, D (Re) Major si b (Si) Minor) au aceleași alterații la armură. Schimbarea tonalitatii unei compoziții este numită modulație, de obicei intre tonalități apropiate în cercul cvintelor perfecte. O schimbare foarte scurta (de cateva masuri) este numita tonicizare.
