-Gata! Am sărit din căsuța mea și ma las pe Mana vantului! Spuse fulgul de nea.
Aterizând lin și parca dansând, fulgul se uita împrejur și vedea un peisaj feeric. Copacii, căsuțele, străzile erau acoperite complet de zăpadă.
- oh, nuuu! Nu vreau sa cad oriunde! Sa ma pierd printre ceilalți fulgi! Vreau sa fiu important, sa fiu admirat! A început sa se uite în jur, sa vadă unde poate ateriza. Vântul îl împingea parca înadins pe dealuri. În timp ce se învârtea în aer, fulgul de nea a zărit un om de zăpadă aproape topit și zice:
-aici e locul meu! În momentul în care a aterizat pe umărul omului de zăpadă, acesta parca a prins viata. Într. Adevăr acest fulg de nea împreună cu prietenii lui au transformat acel om de zăpadă aproape topit, într-unul voinic, care strălucea și era admirat de toată lumea.
