Amintiri din copilărie este primul roman românesc care are ca temă centrală copilăria. Ion Creangă folosește elemente din biografia personală pentru a evoca vârsta inocenței și procesul complex al maturizării și formării individuale. În ceea ce privește compoziția operei, aceasta este structurată în patru părți.
Scena venirii tatălui acasă după o zi obositoare de muncă în pădurea din Dumesnicu se petrece iarna, în cea de a doua parte a Amintirilor din copilărie.
Copiii încercau să își sperie tatăl, care venea acasă înghețat și plin de promoroacă, sărindu-i în spate în întuneric. Deși scena se petrecea la sfârșitul unei zile obositoare de muncă, tatăl trăia din plin bucuria acestui moment, îi prindea pe fiecare în parte ca la „baba-oarba”, îi ridica deasupra capului zicând „tâta mare” și îi săruta apoi pe fiecare.
