Răspuns:
Biblia Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind un „foc mistuitor" (Evrei 12.29), astfel că nu este surprinzător faptul că focul adesea apare ca un simbol al prezenţei lui Dumnezeu. Exemplele includ tufişul în flăcări (Exodul 3.2), gloria Shekinei (Exodul 14.19, Numeri 9.14-15) şi vedenia lui Ezechiel (Ezechiel 1.4). Focul a fost de multe ori un instrument al judecăţii lui Dumnezeu (Numeri 11.1, 3, 2 Împăraţi 1.10, 12) şi un semn al puterii Lui (Judecătorii 13.20, 1 Împăraţi 18.38).
Din motive evidente, focul era important pentru jertfele vechi-testamentare. Focul pe altarul arderii-de-tot era un dar divin, fiind aprins iniţial de Însuşi Dumnezeu (Leviticul 9.24). Dumnezeu i-a însărcinat pe preoţi să-I ţină focul aprins (Leviticul 6.13) şi a făcut clar faptul că focul din oricare altă sursă era inacceptabil (Leviticul 10.1-2).
