Marele nostru poet Mihai Eminescu a fost un mare iubitor al naturii inca din copilarie. In multe din poeziile sale intalnim tema naturii ingemanata cu tema iubirii. O astfel de poezie este si "La mijloc de codru". Prezenta genului liric in text este exprimata prin imaginile artistice vizuale si dinamice, construite cu ajutorul epitetelor, al personificarii. Prin aceste imagini sunt exprimate sentimentele de iubire fata de natura si fiinta iubita, admiratie, bucuria de a trai, dar si nelipsita de melancolie eminesciana. Poezia se numeste "La mijloc de codru..."pentru ca aici este locul din care geniul liric priveste natura si in care aduna toate frumusetile ei. Codrul simbolizeaza in poezia lui Eminescu eternitatea naturii in raport cu fiinta umana trecatoare. El este un codru des, epitet care ne sugeraza vechimea codrului si frumusetea lui.
