Pisica nu a mai plecat de la noi. Pe o pernă mare de mătase, ușoară ca o umbră cu broderii de fir, ea doarme zi și noapte, ca și cum trebuie să se odihnească toată viața de o grea opintire, pe care a făcut- o din răsputeri într-altă existență. Și pentru că noi muncim fără răgaz, ne bucurăm că putem adăposti idolul inefabil al repaosului și al lenei surâzătoare, în gospodăria noastră de unelte. Camera unde doarme pisica am împodobit-o cu moaștele noastre de preț: candela, cărțile, icoanele, amintirile de la bătrâni, ceasornicul cu bătaia rară de dom, preșurile de lână tărcată, ca niște drumuri scurte boite cu soare. Un ciucure de borangic al șervetului mesei gâdilă urechea pisicii, oprită ca un fluture negru pe tâmpla ei cu mustăți. scoateti predicatele verbale