SCRISOAREA A II-A MIHAI EMINESCU lată vine-un sol de pace co nåframă-n vârf de båt. Baiazid, privind la dânsul, il intreabă cu dispret: - Ce vrei tu? - Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port. - Tu eşti Mircea? - Da-mpărate! - Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini. - Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit, Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine ai venit! Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierți; Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne certi, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale... De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi, Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război. Cum? Cand lumea mi-e deschisa, a privi gândeşti că pot Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? O, tu nici visezi, bătrâne, câți în cale mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus, Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag? - De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti Nu e om de rând, el este domnul Tării Româneşti. Eu? îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul... şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este, Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste; N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!



cum să înveți mai repede acest text vă roooog trebuie urgent dau coroana!!!✌️✌️✌️​