În urmă cu 100 de ani, pe 12 februarie 1912, ultimul împărat Qing, în vârstă de 6 ani, abdica și punea capăt tradiției milenare de conducere imperială în China. Dar acest moment de răscruce nu va fi sărbătorit în Republca Populară. Climatul politic de la Beijing e tensionat, Partidul Comunist pregătindu-se pentru o tranziție discretă către noua generație de lideri urmând a fi condusă de actualul vice-președinte, Xi Jinping. Amintirile despre vechile schimbări de regimuri și despre sfârșitul unor dinastii nu sunt binevenite în China.
Evident, actualul guvern nu se teme de exemplul din 1912. Dinastia Qing, fondată în 1644 de manciurienii care au cucerit China dinspre nord, și-a întâlnit sfârșitul în urma unei mișcări revoluționare foarte bine organizate, sprijintă financiar și militar din exterior, care a beneficiat și de o ideologie de guvernare coerentă bazată pe naționalismul republican. Partidul Comunist de astăzi nu se confruntă cu așa ceva. În schimb, trebuie să facă față unor neliniști riscante la nivel rural. Latura întunecată a creșterii economice a Chinei a constat în lărgirea șocantă a prăpastiei dintre prospera zonă de coastă și interioul țării lovit de sărăcie și o înfloritoare corupție la nivelul oficialilor locali. Guvernul a recunoscut existența a mii de ”incidente de masă” anuale, de la protestul câtorva bătrâni împotriva unei piețe imobiliare corupte, până la revolte comunitare deschise (precum cea din satul Wukan) și conflicte etnice violente, ca cele din Mongolia Interioară sau provincia Xinjiang.
În acest sens, mai degrabă Rebeliunea Taiping – care aproape că a detronat dinastia Qing cu jumătate de veac înainte de 1912 – oferă cele mai multe avertismente pentru guvernul actual. Revolta, în urmă căreia au murit cel puțin 20 de milioane de oameni înainte de a fi înăbușită – fiind astfel cel mai sângeros război civil din istorie, e un avertisment la precauție pemtru cei care speră la izbucnireRebeliunea Taiping a izbucnit în sudul Chinei la începutul anilor 1850, într-o perioada marcată, ca și vremurile de azi, de probleme economice, corupție și un vid moral. Sărăcia rurală înflorea;oficialii locali erau foarte corupți, iar guvernul de la Beijing era atât de distant față de aceste comunități sărace încât parcă nici nu exista. Revolta a fost declanșată de conflictele etnice sângeroase dintre chinezii vorbitori de cantoneză și minoritatea Hakkas. Mulți Hakkas se alăturaseră unui cult religios construit în jurul unui vizionar pe nume Hong Xiuquan, care credea că este fratele mai tănâr al lui Iisus. Când oficialii guvernamentali locali au luat partea fermierilor chinezi, i-au provocat pe Hakkas să pună mâna pe arme și să se revolte împotriva guvernului.
a unei răzvrătiri populare azi, la un fel de primăvară chinezească.
Rebeliunea Taiping a izbucnit în sudul Chinei la începutul anilor 1850, într-o perioada marcată, ca și vremurile de azi, de probleme economice, corupție și un vid moral. Sărăcia rurală înflorea;oficialii locali erau foarte corupți, iar guvernul de la Beijing era atât de distant față de aceste comunități sărace încât parcă nici nu exista. Revolta a fost declanșată de conflictele etnice sângeroase dintre chinezii vorbitori de cantoneză și minoritatea Hakkas. Mulți Hakkas se alăturaseră unui cult religios construit în jurul unui vizionar pe nume Hong Xiuquan, care credea că este fratele mai tănâr al lui Iisus. Când oficialii guvernamentali locali au luat partea fermierilor chinezi, i-au provocat pe Hakkas să pună mâna pe arme și să se revolte împotriva guvernului.
